Turul Olteniei pe langa - ziua 1

P'asta am planificat-o din vara, am facut traseul, i-am anuntat pe toti, dar nu prea s-a inghesuit nimeni asa ca am decis sa o lasam pe octombrie in speranta ca o sa ne strangem mai multi. Pana la urma cu chiu cu vai ne-am adunat vreo patru. Asa ca iata-ne intr-o dimineata de sambata pe calea Rahovei pregatiti de plecare. Am denumit excursia "Turul Olteniei pe langa" pentru ca urmeaza sa inconjuram toata Oltenia dar pe margine sau pe langa.

Ca de obicei, ora de intalnire a fost doar un reper vag, in loc de 9.30, am reusit sa ne strangem pe la 10.20. La 10.30 am decolat cu destinatia Alexandria. Vremea e cam trista, e innorat si cam bate vantul. Nici prognoza nu e foarte optimista, se anunta 3 zile de vreme incerta, soare, nori, ploaie... fiecare prognoza spune altceva dar ploaia nu lipseste in niciuna. Dupa vreo 50km moralul ni se schimba brusc pentru ca norii se risipesc si apare soarele! e incredibil ce efect poate sa aiba putin soare asupra noastra.... ne bucuram ca la meci, dam din maini de parca a dat Romania gol.

Alexandria

Tura asta am planificat-o putin strategic, am zis ca in prima zi cand e lumea fresh sa mergem de-a lungul Dunarii, fiind un drum mai putin spectaculos, apoi in ziua 2 si 3 sa facem drumurile prin munti: Transsemenic si Transalpina. O alta idee ar fi sa parcurgerm Transalpina intr-o zi de Luni cand e drumul liber. Surpriza maxima! Drumul spre Alexandria se pare ca e noua Valea Prahovei! Nu stiu ce se intampla dar pare ca toata lumea merge la Alexandria, o fii vreun pelerinaj la casa natala a lui Dragnea, in weekendul cu congresul PSD.. :). Ajunsi in Alexandria, descoperim o alta ciudatenie: la fiecare 500 m e cate un echipaj de politie, si e sambata! Facem o prima pauza de masa, dezbatem problema, dar nu reusim sa gasim o explicatie. Mai bine sa plecam, atata politie nu e oricum semn bun.

Corabia

Corabia

O luam spre Turnu Magurele. De aici drumul e asa cum ne asteptam: e pustiu. Pustiu, si aproape drept; asa ca pe nesimtite ajungem la Turnu Magurele, si la fel de repede cum am ajuns, plecam mai departe. Am ajuns la Dunare! de aici vom urca in amonte pe langa fluviu pana la Moldova Noua. 

Din pacate soseaua merge suficient de departe de malul apei cat sa nu se vada nimic. Primul loc unde vedem in sfarsit Dunarea este la Corabia, asa ca facem o mica abatare pana pe malul apei pentru o mica pauza.

Din pacate soarele ne-a cam parasit la fel de repede cum a aparut si incepe sa se faca putin cam frig. Drumul ne poarta prin tot felul de sate si orasele cu o anumita notorietate: Dabuleni, Cetate, Maglavit, Deveselu... E o zona pitoreasca dar din pacate e destul de multa saracie... Lumea pare ca se bucura la orice lucru nou, iar grupul nostru e ceva inedit. Cei mai fericiti sunt copiii care cum ne vad ne saluta si ne fac semn sa turam motoarele.

Bechet

Norii sunt din ce in ce mai intunecati si pe masura ce ne apropiem de Drobeta Turnu-Severin incep sa apara si primele picaturi. Asfaltul e destul de valurit si incepe sa devina obositor sa tot topaim in sa ca la calarie. Din fericire pe la Maglavit intram de soseaua care face legatura intre Calafat si Drobeta. Aici asfaltul e ca'n palma dar e plin de tiruri. La vreo 30km de Drobeta chiar cand apar primele dealuri si lucrurile par sa devina interesante, incepe sa ploua de-a binelea si deja ne gandim ca prognozle cele mai pesimiste sunt alea adevarate. Dupa 10 minute se opreste, asfaltul e din nou uscat! La fix pentru ca urmeaza sa intram pe clisura Dunarii. Gata! aici incepe in sfarsit drumul spectaculos: Drobeta - Orsova, 20 de kilometri de fericire: un drum sapat in stanca chiar pe malul Dunarii cu multe curbe, tuneluri si viaducte. Frumos! Frumos dar scurt...

Portile de Fier

Portile de Fier

La Orsova se fac 400km si imediat dupa urmeaza sa oprim. Ne-am gasit o pensiune simpatica la Eselnita chiar pe malul Dunarii dar din pacate nu au restaurant. Asa ca ne oprim sa mancam in Orsova.

Pana mancam,e deja noapte si incepe sa ploua dar din fericire mai sunt doar vreo 15km pana la cazare. Pare aproape dar in conditile astea e groaznic! nu se vede nimic, drumul e valurit si plin de curbe stranse. Sunt cu ochii cat cepele dar cand ai viziera plina de picaturi si iti bat farurile direct in ochi, e ca si cand ai merge cu ochii inchisi. Reusim sa gasim repede vila si ne cazam. Avem o terasa fix pe malul Dunarii. Aici nu bate vantul si se vad luminitele de la vapoare si de la casele din Orsova. Terminam ziua cu o bine-meritata bere, gandindu-ne cat de frumos va fi maine dimineata cand va iesi soarele si noi vom lua micul dejun pe malul apei....

Orsova