Top 10 cele mai spectaculoase sosele din Romania

<< inapoi la locurile 6-10

5. Culoarul Rucar - Bran

Drumul national 73 este poate cea mai putin populara varianta pentru plimbari de weekend aleasa de motociclisti, desi poate este cea mai spectaculoasa. Soseaua traverseaza Carpatii mai intai printre Muntii Leaota si Iezer-Papusa, apoi printre Bucegi si Piatra Craiului. Cel mai spectaculos segment este cel dintre Podul Dambovitei si Moeciu. Pe aceasta zona gasim sute de curbe de toate felurile si vreo 10-20 de ace de par care ne urca si ne coboara ca intr-un roller-coaster, pe alocuri depasind altitudinea de 1254m.
Daca parcurgem aceasta sosea nu trebuie ratata pestera Dambovicioara si cheile Dambovicioarei cu acces din satul Podul Dambovitei, Castelul Bran sau cetatea Rasnov. Drumul este si o varianta buna de ocolit aglomeratia de pe DN1, segmentul Comarnic - Brasov.
mai multe informatii...

4. Rasnov - Brasov

Acest traseu este format din cele doua drumuri de acces catre statiunea Poiana Brasov dinspre Brasov respectiv dinspre Rasnov. Soseaua este deosebit de spectaculoasa pentru ca intr-o distanta relativ scurta (10km) ajungem de la o altitudine de 550m pana la aproape 1100m in centrul statiuni Poiana Brasov. Pe portiunea de urcus dinspre Brasov exista si numeroase puncte de belvedere de unde putem admira orasul Brasov si mai ales centrul vechi al acestuia.
Asfaltul este aproape perfect si se poate urca si pe timpul iernii fara probleme, soseaua fiind deszapezita frecvent pentru a facilita accesul catre partiile de ski.
Acest traseu este deosebit si pentru ca avem destul de multe atractii pe parcurs: Cetatea Rasnov, Pestera Valea Cetatii, Statiunea Poiana Brasov si centrul vechi al Brasovului.
mai multe informatii...

3. Clisura Dunarii

Acesta este traseul din top 10 cu cea mai mica altitudine. Desi soseaua nu urca decat pana la 200m altitudine, peisajul are un aspect montan. Traseul acestui drum urmareste Dunarea de la intrarea acesteia in tara, in apropiere de orasul Moldova Noua pana la barajul Portile de Fier 1, intre Orsova si Drobeta-Turnu Severin.
Avem aproape 100km de curbe largi, cateva tuneluri, viaducte si un peisaj superb. Soseaua este de obicei foarte putin aglomerata chiar si in zilele de weekend.
Pe traseu avem si cateva obiective turistice care nu ar trebui ratate: Barajul Portile de Fier 1, stauia cu chipul lui Decebal de langa Dubova, Cazanele Mari si Cazanele Mici, precum si cateva pesteri inundate.
mai multe informatii...

2. Cheile Bicazului

Acest traseu le are pe toate: poate cele mai spectaculoase chei din Romania, urcusuri cu serpentine, curbe largi de viteza, si multe zone de belvedere.
Drumul leaga orasul Gheorgheni de orasul Bicaz in apropiere de Piatra Neamt. Pornind din Gheorgheni, dupa o scurta zona relativ dreapta, urmeaza un urcus accentuat cu multe curbe stranse si ace de par. Ajunsi in varf la 1250m putem admira peisajul catre Gheorgheni apoi dupa un popas la Lacul Rosu (singurul lac de baraj natural din Romania) intram in Cheile Bicazului unde ne asteapta o priveliste impresionanta: pereti de stanca cu inaltimi de aproape 100m pe ambele parti ale soselei cu distanta intre fetele de piatra, pe alocuri de sub 10 metri.
mai multe informatii...

1. Trans Rarau

Dupa Transfagarasan si Transalpina, probabil ca cel mai spectaculos drum trans montan din Romania este Trans Raraul. Si spun asta pentru ca din punct de vedere al placerii pilotarii avem parte de tot ce-ti poti dori: o prima parte de sosea extrem de ingusta si intortocheata prin padure, printre stanci si printre pasuni inverzite apoi pe versantul nordic avem partea de o sosea adevarata cu bezi largi, cu ace de par intercalate cu curbe de toate felurile si toate acestea intr-un peisaj mirific.

Urcusul este incununat de priveliste superba oferita de monumentul natural "Pietrele Doamnei" la o altitudine de aproximativ 1500m. 

Soseaua a fost asfaltata in 2014 si asfaltul se prezinta excelent. Din pacate inca nu prea exista puncte de popas unde sa poti manca ceva iar drumul de acces dinspre Bicaz este sub orice critica.

mai multe informatii...

Top 10 cele mai spectaculoase sosele din Romania

>> vezi locurile 1-5

Inca de la inceput tin sa precizez ca acest clasament este subiectiv pentru ca este facut in baza experientelor mele. Avand in vedere ca inca mai am multe drumuri de parcurs prin Romania, probabil ca exista cateva soselecare mi-au scapat si care ar merita sa fie incluse in acest top.
Am zis ca nu are rost sa includ Transfagarasanul si Transalpina pentru ca toata le stie si probabil ca le-a parcurs deja. In schimb am ales cateva sosele din toata tara, unele mai cunoascute, altele mai putin cunoscute si circualte si le-am departajat in principal dupa 3 criterii imprtante: calitatea asfaltului, placerea condusului si frumusetea peisajului. Voi updata topul pe masura ce voi descoperi drumuri noi sau vor fi asfaltate alte drumuri (Trans Apuseni sau Valea Bistritei, ambele beneficiaza de peisaje superbe dar din pacate sunt intr-o stare jalnica).

Alte 40 de drumuri superbe gasiti aici: DRUMURI MOTO ROMANIA

Iata topul propus:

Locul 10: Trans Semenic

Trans Semenicul leaga orasul Resita (DN58) de satul Slatina-Timis (DN6), traversand masivul Semnic. Soseaua are o lungime de aproximativ 60km, si atinge altitudinea maxima de 1000m, undeva in vecinatatea localitatii Garana. Intre Valiug si Slatina-Timis, soseaua a fost asfaltata in 2014 deci se prezinta in conditii excelente.
In general soseaua este o inlantuire de curbe largi, mare parte prin padure sau pe varfurile golase ale dealurilor din nordul Muntilor Semenic. Singurul segment cu curbe mai virajate si pante mai accentoate este cel dintre Valiug si Garana.
mai multe informatii...

Locul9: Belis - Dealu Botii

Pe locul 9 se afla un drum foarte putin cunoscut situat in Nordul Muntilor Apuseni. Este un segment de aproape 15km intre statiunea Belis de pe malul lacului cu acelasi nume si drumul ce leaga Rachitele de platoul Padis (viitorul Trans Apuseni). Soseaua este deosebit de spectaculoasa: un drum ingust de 4-5m cu multe curbe de toate felurile si un peisaj superb catre lacul Belis-Fantanele. Soseaua a fost asfaltata de cativa ani si este foarte putin circulata. Atentie totusi pentru ca sunt multe zone cu vizibilitate limitata si foarte inguste.
mai multe informatii...

Locul 8: Trans Bucegi

Drumul de pe locul 8 este inpropriu denumit "Trans Bucegi" pentru ca soseaua nu ajunge decat pe platou in vecinatatea cabanei Piatra Arsa sau o alta varainta ajunge la hotelul Pestera langa pestera Ialomicioarei. Pe acest traseu exista un drum forestier vechi inca de cand au fost construite releul de la Costila si cabana Babele dar acum cativa ani a fost asfaltat pe o portiune de aproximativ 12km de la DN71 pana in apropiere de Piatra Arsa. De asemenea inca e in lucru drumul de acces catre valea Ialomitei (lacul Bolboci si pestera Ialomicioarei.
Soseaua este deosebit de spectaculoasa: prima parte urca serpuit prin padure, cu unele zone de belvedere catre Cota 200 si Cota 1400, precum si catre Valea Prahovei, apoi se iese in golul alpin si peisajul devine superb. Pe platou, curbele sunt destul de largi si este o senzatie unica sa mergi cu peste 100km/h la 2000m altitudine.
Din pacate, oficial drumul este inchis pentru ca inca nu a fost finalizat si receptionat. Exista multe zone fara parapeti de protectie sau rigole pentru drenarea apelor pluviale. Recomand, mai ales vara, sa parcurgeti acest traseu in timpul saptamanii pentru ca altfel este foarte aglomerat.
mai multe informatii...

Locul 7: Valea Siriului

Acesta este unul din drumurile care traverseaza complet Carpatii si face legatura intre Buzau si Brasov (DN 10). Portiunea spectaculoasa este intre satul Cislau si satul Prejmer langa Brasov, acolo unde soseaua trece pe alnga Muntii Ciucas, Siriu sau Tatarului.
Peisajul este spectaculos, mai ales in zona lacului de acumulare Siriu si partea buna este ca soseaua nu este aproape niciodata aglomerata.
Drumul are portiuni cu asfalt aproape perfect dar si cateva zone unde se lucreaza sau unde exista multe gropi si denivelari dar nu foarte multe.
mai multe informatii...

Locul 6: Cheia

Drumul DN1A care face legatura intre Ploiesti si Brasov prin Valenii de Munte este poate cel mai cunoscut traseu pentru motociclistii Bucuresteni si este poreclit simplu: "Cheia" dupa numele statiunii pe care o traverseaza.
Soseaua este populara printre motociclisti din mai multe motive: este relativ libera, se ajunge foarte rapid din Bucresti si asfaltul este destu de bun. Dar poate motivul principal este faptul ca aici avem o combinatie excelenta de zone cu curbe largi si foarte rapide, pe partea sudica pe valea Raului Teleajen si pe partea nordica de-a lungul raului Tarlung. La mijlocul traseului imediat dupa statiunea Cheia avem parte si de o zona mai intortochiata: o scuccesiune de 10 ace de par care ne duc la o altitudine maxima de 1250m.
mai multe informatii...

>> vezi locurile 1-5

Cappadocia - Ziua 4

Articolul anterior: Cappadocia - ziua 3

Dupa intoarcerea din Cappadocia am stat 2 zile in Istanbul, ceea ce e prea putin pentru cate are sa-ti ofere acest oras. Este printre orasele mele preferate din Europa; imi place la nebunie toata nebunia de aici, agitatia de pe Bosfor cu toate barcutele si vapoarele care forfotesc toata ziua si toata diversitatea pe care o gasesti aici. Practic e o combinatie intre toate felurile de orase: gasesti zone de oras pur oriental cu strazi inguste si multi comercianti care isi vand marfa direct pe strada, zone business cu zeci de "zgarie-nori", zone de terase si cluburi de noapte, zone de lux cu magazine scumpe si bulevarde elegante... orice iti doresti poti sa gasesti aici. E interesant ca si oamenii sunt foarte diferiti de la un cartier la altul, de exemplu in partea europeana chiar si in zonele turistice e aproape imposibil sa gasesti o terasa unde sa bei o bere iar daca te vede cineva ca bei vine sa se ia de tine. Daca treci Bosforul pe partea asiatica in Kadikoy zici ca esti la noi in centrul vechi, toata lumea e pe terase cu raki si bere in fata.
Dar ce-mi place cel mai mult aici e mancarea! De fiecare data cand am venit aici nu am reusit sa mananc din toate felurile de mancare si prajituri din care imi propusesem sa gust. Imi place ca exista un fel de segregare: daca vrei sa mananci kumpir (un cartof copt cu umpluturi la alegere) te duci in Ortakoy, daca vrei sa mananci inghetata ta duci pe Prices Islands, daca vrei iaurt cu zahar te duci in Kanlinca, sandwich cu peste sarat gasesti in Karakoy si Eminonu langa podul Galata si tot asa..

Podul Bogazici

Princes Islands

Strada Istiklal

Pe vapor

E duminica dimineata si a sosit momentul sa plec spre casa. Motocicleta e acoperita de un strart gros de jeg dupa drumul pe ploaie de joi asa ca primul lucru inainte sa plec e sa ung lantul. De la atata apa s-a dus tot uleiul chiar si cu teflonul lor cu tot.

La 6.20 am plecat. E ora si ziua perfecta pentru iesit din Istanbul pentru ca in sfarsit reusesc sa vad si eu orasul asta liber. In 10 minute am iesit din centru si sunt pe autostrada. Pentru drumul de intoarcere ma gandisem sa o iau pe drumul national D020, sa ies din Turcia pe la Derekoy spre Burgas. Parca nu prea am chef de variante mai lungi pe drumul de intorcere si as lua-o pe drumul pe care am venit. Aseara am vorbit cu receptionerul de la hotel si imi zicea ca daca nu mi-am luat card din acela pentru plata autostrazii o sa ma puna sa platesc la granita. Tot oscilez intre traseul de la venire si cel mai lung si chiar cand ajung la iesirea de pe autostrada unde se despart cele 2 drumuri in ultimul moment ma decid si o iau pe varianta mai lunga.
Pana la Kirklareli drumul e cam plictisitor, cateva orasele, cateva sate si cam atat. Apoi de la Kirclareli, incepe o soseaua care traverseaza dealurile din zona de granita, are 2 benzi pe sens pe zonele de urcus, o grmada de viraje largi si e recent construita deci asfaltul e perfect. Granita este situata cam in varful trecatorii si este destul de mica: doar 2 ghisee intr-o baraca. In 10 minute reusesc sa trec si nu ma intreaba nimeni de nicio taxa de drum. La bulgari merge si mai repede. Dupa granita drumul continua prin munti pentru inca vreo 20km apoi curbele se mai domolesc.

Langa Malko Tarnovo

La Burgas mai opresc pentru o alimentare apoi o iau spre pe drumul spre Sofia prin Aytos iar la Karnobat virez dreapta spre Shumen pe drumul 73. Din nou urmeaza o zona de dealuri, destul de virajata si cu peisaje frumoase. Se vad si cativa nori de ploaie se mai aude si cate un tunet dar nimic serios. Din cand in cand mai verific starea anvelopei de pe spate care pe mijloc mai are vagi urme de santuri si a devenit plata, dar pare ca o sa reziste pana in Bucuresti. Din cauza stresului cu anvelopa se pare ca am cativa pitici pe creier si din cand in cand mi se pare ca imi derapeaza spatele sau ca mi s-a desumflat cauciucul, dar de fiecare data se dovedeste ca nu era decat o denivelare in drum sau o rafala de vant si ca roata e ok.

Intre Burgas si Shumen

Intre Burgas si Shumen

Drumul e foarte bun si liber si imi dau seama ca de fapt varianta asta de traseu e de fapt mai buna si poate chiar mai rapida pentru ca granita se trece mai repede. Pe masura ce ma apropii de casa nu mai am rabdare sa ma opresc pentru popasuri sau poze si cu plinul facut la Burgas reusesc sa ajung la Ruse. Pe podul de la Giurgiu nu se mai sta la coada iar in granita nu sunt decat 2 masini asa ca in 5 minute sunt in Romania.
Ultima parte intre Giurgiu si Bucuresti trece pe nesimtite si iata-ma la ora 15.20 dupa fix 9 ore si 670km ca am ajuns acasa.
In total au fost 3050km si 4 zile pe drum. Cappadocia si Istanbulul merita oricand efortul!

Cappadocia - ziua 3

Goreme

Articolul anterior: Cappadocia - ziua 2

Chiar daca am vazut-o putin pe fuga si am mers destul de mult ca sa ajung aici, Cappadocia a meritat! Dupa o zi de hoinareala printre stanci, prin orase subterane, prin canioane inguste si prin tuneluri, desi nu as vrea, trebuie sa plec. Ca de obicei în tura asta voi pleca la 6 a.m. mai ales ca azi am cei mai multi kilometri de parcurs, adica vreo 780. De data asta s-a potrivit perfect pentru ca in Cappadocia, faimoasele baloane se înaltă doar dimineata intre 6 si 7. Probabil ca fiind cel mai racoros moment al zilei, mai fac si ei economie la gaz :). Cred ca sunt in jur de 50 de baloane si inteleg ca in weekend sunt de doua ori mai multe.

Dupa cateva poze cu baloanele, o iau din loc. Cerul e destul de dramatic: la mine e soare iar in directia in care ma indrept cerul e negru si se vad dare de ploaie. Azi o iau pe un traseu diferit fata de drumul de la venire. De la Navsehir o iau spre Aksaray apoi spre Nord catre Ankara. Partea de drum dintre Navsehir si Aksaray face parte din vechiul drum al matasii. Vremea pare ca se schimba de la un minut la altul, cativa stropi de ploaie cand ies din Navsehir, apoi putin soare, apoi iar nori. In stanga se vede muntele Hasan, un vulcan inactiv cu inaltimea de 3268m. Varfurile sunt inca inzapezite dar sunt acoperite de un strat gros de nori si chiar si asa muntele e impresionant de mare. Dupa Aksaray treaba devine serioasa: cerul devine complet acoperit si incepe sa ploua. Opresc la o benzinarie sa ma echipez de ploaie. Noroc ca e parasita pentru ca probabil sunt destul de caraghios cum ma chinui sa ma imbrac; costumul dintr-o bucata intra greu peste geaca de motor si imi ia ceva pana reușesc sa imi bag ambele maini pe maneca. 

Lacul de sare Tuz Golu

Urmatoarea ora si jumătate ploua fara oprire. Din cand in cand trebuie sa intorc capul stanga - dreapta la maxim ca sa-mi fuga picaturile de ploaie de pe viziera. Singurul avantaj cand ploua e ca nu mai sunt insecte care sa ți se striveasca de viziera.
Pe la 8.30 ajung langa lacul de sare Tuz Golu (cu 2 punte pe o si pe u, traducere: lac de sare). Suprafata de sare e acum acoperita cu o pelicula de apa si in loc sa vad o suprafata imensa alba, se vede ca un lac normal. Plec mai departe spre Ankara si pentru o vreme, ploaia ma lasa în pace, apoi chiar inainte sa intru pe centura Ankarei incepe din nou o ploaie torentiala. Nu-mi mai schimb manusile, sper sa se opreasca repede. Si intr-adevar dupa 15 minute, chiar cand ies de pe centura, se opreste brusc si asfaltul e iar uscat. 

Muntii Koroglu

Muntii Koroglu

De la Ankara o iau spre Vest catre Beypazari pe drumul D140. In curand iese si soarele si pare ca in sfarsit voi scapa de ploaie. Zona e superba, sunt inconjurat de munti din aceia erodati in genul celor din marele canion, unii sunt galbeni, altii sunt rosii, sunt foarte arizi, iar zona de campie pana la polele lor e acoperita cu iarba de un verde intens. Si daca e si soare, peisajul e superb. Dar bucuria nu tine decat vreo ora pentru ca odata ce intru in munti incepe din nou distractia: ploua 5 minute, iese soarele 5 minute si tot asa. Cerul e de toate felurile, parca ar fi o lecție de geografie in care inveti tipurile de nori. La fiecare curba ma rog sa nu ma indrept spre zona cu cer negru, dar nu am noroc. Ma ploua, ma usuc ai tot asa. Deja nici nu ma mai afectează. Imi pare rau doar de drumul asta superb prin munti ca nu ma pot bucura de curbe pe deplin mai ales cu anvelopa mea tocita.
Dupa ce ies din munti ma reîntâlnesc cu drumul pe care am luat-o la dus. Mai sunt cam 120km pana in Istanbul asa ca incepe sa se aglomereze. De data asta voi fi corect si nu mai intru pe autostrada mai ales ca probabil e la fel de aglomerat.

Marea Marmara

La 25 de km de centru deja e ambuteaj desi drumul are 4 benzi pe sens, asa ca ma vad nevoit sa o iau printre masini. Doar ca trebuie sa fiu foarte de atent pentru ca astia schimba benzile fara sa le pese ca vii. O tin asa pana la podul peste Bosfor care e blocat pe ambele sensuri. Ma strecor cu greu printre masini impreuna cu toti scuteristii si iata-ma inapoi in Europa! Sunt putin zombie dupa atata drum si plin de jeg de la toata ploaia prin care am trecut dar multumit ca am ajuns cu bine.

Citeste mai departe: Cappadocia - Ziua 4

Cappadocia - ziua 2

Articolul anterior: Cappadocia - ziua 1

Azi plec spre Cappadocia si o sa fie un drum lung. Am cam 750km de facut, asa ca mi-am planificat sa plec la 6 a.m. Zis si facut: m-am trezit la 5.30, am bagat repede un dus, m-am imbracat si la 6 fix am iesit pe usa. Afara ploua! La dracu, cam de cacao, mai ales ca cerul e gri uniform. Sa vezi ce zi misto o sa am.. Si dai si scoate salopeta, pune-o pe tine, manusile de fas ca alea de piele daca se uda, se usuca intr-o zi... si iata ca in 10 minute ma sui pe motor pregatit de infruntat ploaia.

Pe malul Marii Negre

Macar nu ploua foarte tare... Dupa cateva curbe mi se pare ca imi derapeaza spatele, nu inteleg, ca doar nu merg tare.. Mai trec cateva curbe si iar mi se intampla. In fine.. Poate am dat intr-o pata de ulei si a ramas pe anvelopa.. O sa merg mai atent. Cand deja imi faceam griji ca azi o sa fie o zi proasta iata ca se opreste ploaia! Istanbulul la ora 6 dimineata e aglomerat ca la pranz si asta imi da senzatia ca e mult mai tarziu decat este de fapt.. Cred ca astia se trezesc la 3 dimineata ca sa ajunga la munca. Orasul are cam 80km de la un capat la altul, parca nu se mai termina. Apoi cand zici ca ai scapat, pe inca vreo 100 km urmeaza o zona gen comuna Voluntari de la noi in Bucuresti, un amalgam de hale de productie, depozite si multe case.

Marea Marmara

In fine... O iau spre Ankara, tot pe autostrada si tot fara card. Dupa ce in sfarsit ies din Istanbul urmeaza o portiune foarte frumoasa de drum de coasta pe malul Marii Marmara dar dupa ploaia de azi dimineata a ramas un fel de ceata si nu se vede mare lucru din peisaj. Ar cam trebui sa alimentez si desi la turci sunt foarte multe benzinarii, pe autostrada sunt destul de rare. In sfarsit gasesc una dar e inchisa asa ca la prima iesire ma hotarasc sa ies de pe autostrada. E mai bine asa, am benzinarii, limita de viteza e 110 fata de 120km/h cat e pe autostrada si la turci toate drumurile nationale au 2 benzi pe sens deci e aproape acelasi lucru doar ca mai treci prin localitati. La iesire trebuie sa trec din nou prin punctul de scanat cardul...eu nu am si card asa ca incepe sa bipaie  alarma si in acelasi moment vad cu coada ochiului un ghiseu. Ma opresc si ma duc sa iau cartela. Asta de la ghiseu imi zice ca au dar ca trebuie sa ii dau talonul si pasaportul. Ma intorc la motor sa le iau si cat caut prin bagaje, observ ca jumatate din masinile care trec nu au card, tipa alarmele alea intr-o veselie. Eee, oi fi eu mai prost?! Astia sunt turci si nu platesc si sa platesc eu? Nu mai iau niciun card, oricum nu prea o sa mai merg pe autostrada.
Dupa ce ma indepartez putin de mare, ceata incepe sa se imprastie. Din cate vad, pe drumul national e fix aceiasi diatanta pana la Ankara ca si pe autostrada. Se merge bine, asfaltul e bun, nu e aglomerat si toata lumea merge cu 80-100 prin localitati deci am luat decizia buna.

Pana la Kaynasli drumul e aproape drept, apoi incep dealurile si incepe sa fie interesant. Pe nesimtite urc pana la peste 1500m altitudine. La o oprire de odihna ma ma uit la placute apoi la anvelopa spate...shit! S-au tocit pana aproape de semn! Ce naiba fac?! Incep sa-mi fac calcule in gand: pana acum am facut vreo 16000km cu anvelopa asta si mai am vreo 2000 pana la Bucuresti, santurile aveau cam 6-7mm adancime acum mai au cam 1mm... Ar trebui sa ma tina... Dar nu pot sa-mi scot din cap stresul...La fiecare popas ma uit sa vad daca s-a mai tocit si stupoare! dupa 100km deja am ajuns la semn! Ce naiba sa fac? La Ankara ma hotarasc sa incerc sa caut o anvelopa. Opresc la o vulcanizare, poate or stii astia sa-mi zica unde sa ma duc. Pe dracu, nici macar nu stiu engleza. Ma mai uit putin pe net dar imi dau seama ca as pierde prea mult timp asa ca imi iau inima in dinti si plec mai departe, ce o fi o fi.

La Ankara o iau pe centura care e o mega autostrada prin dealurile din imrejurimi si au facut-o preventiv pentru viitor cu 4 benzi pe sens, desi acum e semi goala. Dupa Ankara o iau spre Kirikkale apoi spre Kirsehir. Aceleasi drumuri nationale cu 2 benzi pe sens despartite de un spatiu verde. Acolo unde asfaltul e mai vechi si denivelat, se lucreaza sa se refaca in totalitate drumul. La infrastructura Turcii ne dau clasa! Ma opresc din nou dupa Kirikkale si normal ca ma uit din nou la anvelopa...acum parca e mai putin tocita ca ultima oara! ce naiba?! aaaa... acum mam prins: anvelopa era tocita pe o parte mai mult decat pe partea ailalta. M-am mai linistit, se pare ca nu s-a tocit vizibil fata de prima oara cand am constatat, adica acum vreo 400km. 

Dupa Ankara drumul a devenit aproape pustiu si imi umplu timpul cu tot felul de ganduri...tocmai ma uitam la manusa stanga si am observat ca mi se prelinge un lichid galben printre degete... tocmai am mai omorat o insecta... Asta ma duce cu gandul la  stereotipul ala cu biker-ul cool care merge pe chopper doar cu ochelari de soare, in maieu si fara casca... E o prostie! Daca chiar ar face cineva asta si ar mege mai mult de 20km cu 100km/h ar lovi sigur niste insecte zemoase cu fata si cu alte zone... Sigur nu ar mai fi atat de cool cu un insectar strivit pe fata si cu aripioare de musculite lipte pe toata suprafata corpului.

Incet incet peisajul devine din ce in ce mai arid, semn ca sunt aproape. Deja nu mai am rabdare, mi-au amortit si picioarele si mainile...de fund ce sa mai zic.. Incep sa apara pietroaie cu forme ciudate! in departare se vad niste munti cu varfurile inzapezite. Sunt aproape! Mama cat de mult am mers! La intrarea in zona Cappadocia e filtru cu soldati inarmati iar pe drum sunt puse jaloane ca sa incetinesti. Nu le par suspect asa ca ma lasa sa trec. E ora 4.30. Am facut 770km in 10 ore si 10 minute cu tot cu opriri, Ce inseamna sa ai drumuri bune! Anvelopa spate e ok, am ajuns doar pana la semn. Deci in 600km am tocit cam 0,5mm si mai am aproape 1mm pana se duce de tot striatia si vreo 1500km de parcurs... cam la limita dar sunt increzator.

Langa Goreme

Langa Goreme

Goreme

Goreme

M-am cazat in Goreme care in centrul Cappadociei. Orasul e partial construit in acele turnuri calcaroase specifice zonei. E un peisaj de poveste doar ca baloanele care apar in toate pozele de pe net lipsesc cu desavarsire. E bine ca m-am grabit pentru ca mai am timp sa fac o tura de recunoastere, chiar langa oras exita un deal cu o belvedere, un punct perfect de unde sa pot admira imprejurimile si sa-mi fac planul de vizitare pentru maine. E superb! a meritat tot drumul asta lung pana aici.

Citeste mai departe: Cappadocia - Ziua 3

Cappadocia - ziua 1

Aveam de cateva luni planificata o excursie la Istanbul. Cu vreo saptamana inainte, ma uitam pe net si mi-au sarit in ochi niste poze din Cappadocia, asa ca nu am stat mult pe ganduri si m-am hotarat ca merita sa merg pana acolo. De la Istanbul mai sunt inca vreo 750km pe care ma gandesc  sa ii fac intr-o zi la dus si una la intors ca sa am timp o zi intreaga sa ma plimb prin zona.
Plecarea spre Turcia a picat cum nu se poate mai bine, adica pe 2 mai, a doua zi de Pasti, ceea ce inseamana ca ar trebui sa fie destul de liber. La ora 6.15 a.m. am plecat. Ca la orice plecare din Bucuresti, prima parte e destul de plictisitoare pentru ca e deja a 4-a oara cand fac drumul asta numai in ultima jumatate de an.

Langa Targovishte

Langa Targovishte

La granita cu Bulgaria merge repede pentru ca in sfarsit au terminat de reparat podul. Trec de Ruse si o iau spre Razgrad. Drumul e aproape pustiu si destul de bun. Desi soarele apare din cand in cand, mie mi-au inghetat mainile bocna. Porcaria asta de incalzire in ghidon nu e buna de nimic, asa ca din cand in cand mai stau cu mana pe motor sa ma mai incalzesc. Din cauza frigului parca nici nu-mi arde de drum...dupa Targovishte drumul traverseaza o zona deluroasa destul de virajata si nu ma bucur deloc de ea. Pe langa faza cu frigul, in prima parte a drumului, ca de obicei cand plec intr-o tura mai lunga, imi fac tot felul de griji: poate ma lasa placutele de frana, poate mi se toceste anvelopa, poate o sa se strice ceva la motor... asa ca, cu tot felul de ganduri in cap, Bulgaria trece pe nesimtite pe langa mine, si in jur de ora 11 iata-ma ajuns la granita cu Turcia.
Sunt în jur de 6 ghisee de trecut: 2 pe partea bulgareasca si vreo 4 pe partea turceasca si pare ca turcii sunt cam speriati de bombe, si zic asta la propriu, pentru ca e prima oara cand sunt controlat in bagaje  de cand merg cu motorul. Nu scapa nimeni de control, se uiata si in portbagaj si in masina, peste tot. Noroc ca am doar 4 masini in fata si merge relativ repede, asa ca in vreo juma' de ora reusesc sa trec. Nu la fel de norocosi sunt si soferii de tir care vor sa intre in Bulgaria... Coada de tiruri care asteapta in granita parca nu se mai termina... se intinde pe vreo 7km.

granita cu Turcia

Pana la Erdine drumul e pustiu, apoi incepe sa se cam aglomereze asa ca ma hotarasc sa schimb planul si sa intru pe autostrada. In Turcia toate autostrazile se platesc si trebuie sa-ti cumperi o cartela cu un credit minim de vreo 12Euro si la fiecare punct de control au senzori care iti citesc cardul fara sa fie nevoie sa opresti. Cardurile cica se pot cumpara doar de la benzinarii Shell si nu mai stiu din ce loc. Problema e ca incep sa caut, si opresc la fiecare benzinarie dar de fiecare data sunt indrumat cu mare amabilitate catre urmatorea. In afara de distractia asta cu cautatul cartelei, ma mai distrez si cu vantul care sufla in rafale puternice din lateral... de cateva ori am zis ca ma darama sau poate sunt eu prea panicos.
Si iata ca ajung apropae de Istanbul la statia de taxare si eu nu am gasit niciun card. Asta e, trec ca taranu', se aude o sirena, semaforul se face rosu dar eu trec. Istanbulul e cel mai mare oras din Europa, are aproximativ 18 milionae de locuitori. Mai sunt cam 40-50km pana in centru si deja am intrat in oras. De aici incepe distractia, daca pana acum autostrada a fost aproape goala, de acum incet incet se formeaza un fel de ambuteaj care merge cam cu 70-90km/h aproape bara la bara. Astia sunt relaxati, nu prea semanlizeaza se baga peste tine pe banda usor-usor, dar constient. E haos! Sunt deja 4 benzi pe sens si se formeaza tot felul de bretele pe stanga, pe dreapta, ma mai intersectez cu o alta autostrada, astia schimba benzile intr-o veselie... si totul se intampla foarte rapid. Din cauza asta ratez autostrada care se duce spre Sultan Ahmet si o iau pe O2 catre partea de Nord a orasului. Mi-e frica ca o sa ajung la podul peste Bosfor si o sa trec in Asia asa ca ma decid sa ies de pe autostrada si sa o iau prin oras. Frate cat de mare e! nu e foarte aglomerat dar tot imi ia cam ora si ceva sa ajung la hotel. Orasul pare mai gol ca de obicei, parca sunt mai putin turisti, probabil ca din cauza ultimelor atentate.
E ora 4.40. Am facut cam 10 ore si jumatate. Maine urmeaza sa plec spre Cappadocia...

Citeste mai departe: Cappadocia - Ziua 2

Sfanta Sofia

Sfanta Sofia

Sfanta Sofia

Bosforul si turnul Galata

Moscheia Albastra