Articolul anterior: ziua 8
De cateva zile de cand am ajuns in preajma cercului polar nu
a mai fost noapte dar nici nu am mai vazut soarele. In dimineata asta, iata ca
in sfarsit se arata putin soare printre nori. Nu e cine stie ce dar totusi e
bine. Andrei cu Adina vor sa mai stea putin sa se odihneasca mai ales ca e
foarte frumos campingul de malul raului Kitinen asa ca eu cu Alex plecam mai
repede adica pe la 11 fara un sfert.
Azi avem de facut aproximativ 500km pana undeva in apropiere
de Nordkapp. De cand am ajuns in partea nordica a Finlandei, peisajul a ramas
aproape la fel doar ca pomii sunt din ce in ce mai mici si mai rari din cauza
climatului mai aspru. Pe alocuri copacii
dispar complet si ramane doar un peisaj in genul celui din golul alpin de la
noi. Acest lucru combinat cu aspectul drumului care are linii drepte nesfarsite
si sunt doar putin valurite de dealurile pe care le treaverseaza, te duce putin
cu gandul la drumurile americane gen route 66.
 |
| reni in Laponia |
Dar e o mare diferenta: la un moment dat, ma uit in stanga
si observ un ren care paste linistit la marginea drumului. Apoi dupa cativa
kilometri inca unul pe partea dreapta. De data asta apuc sa opresc si observ ca
in padure mai sunt inca vreo 10. Au si pui. Din pacate sunt destul de timizi si
nu vor sa stea la poza asa ca plecam mai departe. Nu trece mult timp si dam
peste un ren care s-a oprit in mijlocul drumului. Alex trece usor pe langa el
iar renul fuge in partea stanga a drumului. Cand ajung si eu, renul imi taie
calea si imi trece pe partea dreapta iar cand ajung in dreptul lui o ia la fuga
in paralel cu mine pe langa motor… Asta e nebun! Cred ca vrea sa facem o
liniuta J.
Alearga cam cu 30km pe ora din cate vad iar dupa vreo 50 m renunta si fuge
inaopi in padure. L-am facut!
 |
| Langa Satannen |
Mai mergem vreo jumatate de ora si norii incep din nou sa se
indeseasca, iar in zare se vad zone unde sigur ploua. Nu dureaza mult si intram
in ploaie, doar ca in 5 minute se opreste si iese din nou soarele, apoi din nou
istoria se repeta, si tot asa pentru vreo 100 de kilometri. Ai impresia ca treci
pur si simplu prin niste perdele de ploaie. Drumul e aproape pustiu, singurele
vehicule pe care le mai intalnim sunt masini cu rulote si motociclisti. Chiar e
amuzant ca la cat de pustiu e drumul, ne oprim la un moment dat intr-un popas
si lasam motoarele putin mai in drum, iar vanzatorul de acolo ne spune sa le
mutam ca poate vrea sa treaca cineva… cine?! Nu e nimeni!
 |
| Langa Ivalo |
La Ivalo ne mai oprim odata pentru realimentare si ii dam
bataie. Inca e soare iar drumul incepe sa fie chiar interesant. Au inceput sa
apara si niste dealuri putin mai serioase si drumul serpuieste pe malul unui
rau. In sfarsti mai avem si noi parte de cateva curbe! Pe la ora 14 incepe sa
ploua din nou dar de data asta trec cele 5 minute si nu se opreste… tot mergem
in speranta ca se va opri la fel ca si pana acum. Doar ca ploaia se
incapataneaza sa cada si se si inteteste. E cazul sa ne oprim sa mancam si sa-I
asteptam si Andrei si Adina care intre timp s-au regrupat cu colegii nostri de
drum, cei din Iasi.
Trece o ora si ploaia tot nu s-a oprit. Asta e… ma echipez
de ploaia si plecam mai departe.
 |
| Primul indicator spre Nordakapp |
Desi
ploua, moralul mai creste putin pentru ca intalnim primul indicator rutier
catre Nordkapp: mai avem 365km. In 50 km ajungem la granita cu Norvegia. Oprim
sa alimentam pentru ultima oara in Finlanda unde totusi benzina e ceva mai
ieftina. Alimentam si cu cateva beri. Dupa vreo 15 minunte apare si restul
grupului: Andrei, Adina si cele 2 motoare din Iasi. Suntem in formatie completa
din nou. Ploua deja de 3 ore si lumea cauta tot felul de solutii sa rezolve
micile brese in echipament: unii isi mai
iau manusi, altii sosete sau spray de impermeabilizat inclatamintea. La mine
pare ca banda adeziva aplicata cu 2 zile in urma inca isi face treaba.
Plecam cu totii spre Norvegia. Ploua in continuare si
temperatura a ajuns la vreo 8 grade. Nu ne dorim decat sa ajungem odata la
cazare, intr-un loc uscat si sa ne odihnim. Pe la ora 7 ajungem la un fiord. In
capatul acestuia, 100 km mai la nord, pe o insula e Nordkapp. Deja peisajul s-a
schimbat complet: acum pe o parte a drumului avem marea iar pe partea celalata
avem muntii. E spectaculos! Varfurile muntilor sunt ascunse de nori de ploaie,
pe alocuri se zaresc petice de zapada iar din loc in loc se vede cate un fir de
apa care coboara aproape vertical printre stanci.
 |
| dupa Lakselv |
Ploaia refuza sa se opreasca desi la meteo spuneau ca la ora
asta ar cam trebui sa se termine. E timpul sa ne oprim. In primul sat intrebam
de cazare dar totul e ocupat. Mai avem o sansa in Repvag, urmatorul sat la vreo
30km. Drumul si peisajul devin din ce in ce mai spectaculoase. Cum sa
explic?... imaginati-va cum ar arata Transfagarasanul daca ar creste nivelul
apei marii pana undeva la cota 1600 adica undeva pe la cascada Capra… Fix asa
arata si aici! Nu mai sunt copaci, sunt doar stanci, muschi, licheni sim area.
Dupa cateva curbe intram intr-un tunel. Are vreo 3 km. Macar
aici nu mai ploua. La iesirea din tunel urmeaza o curba si drumul se
ingusteaza. Eu sunt ultimul si in fata
mea e Alex. De dupa colt, din curba apare un tir iar drumul fiind foarte ingust
il surprinde pe Alex care evita in ultimul moment un impact intre cutiile
laterale si tir. Cred ca a trecut la vreo 15cm cu cutia stanga de remorca
tirului. Apoi pare sa se redreseze din eschiva, doar ca in secunda urmatoare I
se opreste motorul si franeza brusc in fata mea. Franez si eu cat pot doar ca
nu mai reusesc sa opresc la timp… pe jos e ud. Ma infig cu roata si farul in
spatele lui. E ok nu a cazut niciunul, doar ca atunci cand dau sa plec ghidonul
se misca foarte greu! La dracu! Sa vezi ca s-a indoit furca…. Reusesc sa imping
motorul pana pe marginea drumului si incepem sa ne uitam. Nu e furca… e roata…
e pe janta. De la impact s-a taiat amvelopa si s-a indoit serios si janta. Perfect!
Suntem in mijlocul pustietatii, e Duminica, e 9 seara, ploua si e frig! Si mai
suntem si in Norvegia unde e foarte scump totul.
 |
| problem.... |
 |
| detaliu de janta... |
 |
| time out.. |
Incerc sa umflu roata cu o pompa dar nu am nicio sansa.
Janta e indoita de poti sa bagi degetul, iar taietura nu imi dau seama daca e
patrunsa pana pe partea cealalta. Ideea e ca nu am cum sa mai misc motorul de
aici. Sun la o firma de asistenta si cam dupa o ora de asteptat in ploaie, imi
trimit un camion sa ma ia. Intre timp Andrei a gasit cazare in satul urmator,
in Repvag. Vorbim cu soferul si acesta ne spune ca va duce motorul in urmatorul
orasel la vreo 40km iar pe mine ma va lasa la cazare urmand ca maine la prima
ora sa comande o anvelopa noua si sa incerce sa indrepte janta. Problema e ca
daca nu reuseste sa o indrepte, va trebui sa comande una noua si asta in cel
mai bun caz va ajunge maine la ora 4.
In drum ne lasa si pe noi la cazare iar el pleaca mai
departe cu motorul… Practic am dat motorul unui strain fara sa semnez nimic… Sa
vedem maine ce reusim sa rezolvam. Anvelopa
nu va ajunge mai repede de ora 1 deci maine program de voie! Putem dormi cat
vrem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu